A 3-a partida dedicata exclusiv somnului a luat sfarsit odata cu dupamiaza zilei de duminica . Dar sa revenim la ea de la inceput totusi.
Solunarul se anunta pe negru, locul x fusese “batut de lemne” toata saptamana si prognoza meteo anunta vanturi napraznice astfel ca moralul era relativ in izmene. De ce relativ ? Pai pentru ca existau si parti bune in sensul ca pe parcursul saptamanii am mai adaugat ceva informatii despre metoda „clonc” la sertarul de cunostinte , primisem si un pont misto si, colac peste pupaza, urma sa am in probe un proaspat clonc custom marca „grey-wolf” facut exact pe mana mea si barca mea.
Ajunsi pe balta constatam ca valurile ar fi facut pescuitul sa semene mai de graba cu o partida de rodeo astfel ca un carnat pe jar a devenit instantaneu o buna metoda de a astepta sa se mai linisteasca stihiile dezlantuite ale naturii. Abia pe inserat am putut iesi pe apa doar ca sa constatam ca , somnorosii ori nu se ridica ori se ridica dar nu pun botu pe rame . Cum alta momeala nu aveam (inca) a ramas sa schimbam doar lemnele de batut astfel ca, am umplut si portativul de sunete fara rezultat. Am hotarat sa nu mai insistam aiurea ca-s probabil deja scarbiti de bubuieli asa ca ne-am tras la un prag sa inoptam la stationar. Frigul diminetii si ceata umeda mi-au dat o trezire matinala (deh, seara mi-a fost cald si mi-a fost lene
a pun cortu ) astfel , pe la 5 deja eram in „focuri” cu rafale scurte de 3-4 batai profitand de lipsa vantului. Cum posesorul de sonar inca dormea (musai tre’ sa-mi iau si eu jucarie d-asta cu ecran!) habar n-am daca am ridicat ceva au ba dar trasaturi clar n-am avut. In mod cert presiunea prea mare isi spune cuvantul si nu mai raspund la apel mustaciosii.
Ceata groasa care a inceput sa acopere apa sub briza diminetii , lipsa sonarului si a unui gps, m-au facut repede sa reiau pozitia orizontala in sacul de dormit fiindca orientarea pe
apa era imposibila si agataturile in praguri la ordinea zilei. Daca in mod normal e suficient sa te pui pe mijlocul senalului ca te duce curentul apei pe traseul bun, ei bine, in conditii de vant sau doar briza usoara asta nu mai e valabil si deplasarea nu mai urmeaza traiectulcurentului de apa ci pe cea a curentului de aer.
Odata cu ridicarea cetii am avut si un semn bun de la divinitate si astfel briza diminetii si-a schimbat directia catre centrala si mi-a „luminat” intreg traseul de parcurs in baraj. Puteam in sfarsit sa intuiesc pe unde trebuie sa tin deriva (foto). Drum cu peripetii de altfel (agataturi in prag gramada) care l-a un moment dat, in apropierea centralei a disparut cu totul si cateva zeci de minute bune m-am chinuit sa-l regasesc trasformand unul din cele 2 bete in aparat de masurat adancimea (musai imi trebuie sonar!).
Intr-un final , cand mai aveam 100-200 de metrii pana la centrala incepe iar sa tremure unul din bete si simt ciupituri de fir. Cu frica sa nu ma agat iar in prag (asa se manifestau si agataturile inainte de a se protapi definitiv) dau sa ridic batul si instantaneu „pragul” incearca sa mi-l ia din mana semn ca-i viu. Scot repede batul celalalt si , dupa un dril scurt (cu
parul ala de lanseta, categorie UH, la care intrase n-a avut sanse) un somotel de 5-6 kile isi face aparitia si , odata cu el cloncul custom isi face inaugurarea. Caut dupa aparat , aparatu la masina , caut dupa telefon, telefonu-i mort asa ca il fac partenerul meu de excursie pe agrafa sub barca la umbra pana cand oi ajunge la tabara sa-l trag in chip.
Las’ ca-i bine imi zic in barba , astia-s „virgini” sezonul asta. Pe cand imi frecam eu mai bine mainile , incepe vantu si-mi incheie partida fiind nevoit sa ma retrag pe un plaur sa fac rost de momeala diversificata asa ca, mai toata ziua am dat dupa pescuti cu viermusi printre plante. M-au omorat cresa si grupa mica si abia am reusit sa prind cativa obleti mai rasariti si vreo doua rosioare cam de de clasa pregatitoare asa. La un moment dat , din plictiseala am inceput sa dau dupa cativa avati ,ce-si faceau de cap pe la centrala dar degeaba , fara nici un rezultat. Cum o papica din conserva si-unsomnic de amiaz leganat (a se citi zdruncinat) de valuri n-au omorat pe nimeni m-am decis sa astept seara tot pe zona (deh bateria de la motorul electric nu permite atatea deplasari pe cat as vrea ). Pe inserat ma trezeste linistea semn ca vantul se oprise asa ca intep doi pescuti in bete si ma pun pe batut.
Cum dupa vreo 2 ceasuri nu iasa nimic si noaptea ma impresurase , ma pun pe drum spre tabara. Acolo, activitati specifice de la fotografii si pana la carnati pe jar stropiti cu bere si povesti pescaresti au fost de toate. Cum dimineata stiam clar ca pana pe la 9 cand se ridica ceata nu-i de pescuit amlungit-o pana tarziu in noapte.
A doua zi, imi aduc aminte de ce zicea Tudor cu deriva fara bataie pe zonele intens cloncuite asa ca ma las o tura in deriva fara bataie prin preajma taberei dar fara rezultate . De cate ori ma uitam spre centrala ii auzeam chemarea asa ca, pun mana pe cloncul maro bag 2 pescuti proaspeti in bete si dai bice catre ea. Vantul se porneste si el in sens invers.
Eram prin preajma unui prag de vreo 6 m, cloncuiam ancorat la punct fix.” Il simt, e acolo” imi zbura gandul la replica dintr-un celebru film cand, ma loveste direct la batul pe care-l tin in mana.Dau teapa si vad cum batul se curbeaza pana la jumatate semn clar ca-i ceva din 2 cifre pe sub mine. Ma pun sa scot repede celalalt bat da uit de ancora astfel ca pana reusesc eu manevra cu batul 2 simt ca batu unu ramane tensionat dar nu mai misca nimeni de el.
Cateva ciupituri de fir ca si cand s-ar freca firul de ceva imi dau trezirea astfel ca, detensionez instantaneu linia si ma apuc de ridicat ancora c-o mana si cu dintii. Reusesc intr-un final sa ridic ancora si s-o deznod de pe fir si dupa inca vreo 5 minute de dril in care cineva tinea mortis sa ma bage la muiat il dau afara . E frumos si pot spune ca e un Mare amator
de customuri . A facut sa fi meritat tot chinul pescuitului in orb la clonc de peste weekend .
Doamne ce frumos am visat azi noapte adormind cu gandul la dril si ochii la poza lui de pe ecranul laptopului.