Forum Pescuit la Somn

Al doilea antrenament pentru delta

Luni dupa-amiaza, conversatie intre mine si Misu (un unchi
de-ai mei):

- Salutare Misule!
- Salutare!
- Ramane cum am stabilit vineri, da? La 4.30 la mine acasa.
- Da, ma. La 4.30 suntem la tine.
- Cine mai merge?
- Andu (un var de-ai mei) si Mitu (un prieten de familie)
- Voi vreti sa dati la crap?
- Pai Mitu o sa dea la crap, eu imi iau lanseta aia buna si Andu….ii dai tu ceva sa pescuiasca si el.
- Bine. Va duc pe tine si pe Mitu la locu’ de crap si eu plec pe garla cu Andu dupa salau.
- Cum zici tu, Dani.
- Hai, ne vedem maine la 4.30.
- Bine. Pa!
- Pa!

In cateva ore dupa conversatia cu Misu imi iau nevasta, sculele de salau si plecam spre Bucuresti, la parintii mei. Ea are un training de 2 zile, iar eu continui antrenamentul pe balta pe care am pescuit toata copilaria. Este ceam mai dificila balta pe care am pescuit vreodata. Fara structuri in apa, fara nimic, si foarte putin peste care merge tot la sacosa. In vreo 3 ore ajungem din Constanta la parintii mei, care ne asteptau cu fripturi pepene si alte “racoritoare” (a nu se intelege alcool, ca nu e de mine J). Hai cu puiu, hai cu pepenele, hai cu una-alta……s-a facut 1 noaptea. Repede la somn ca si asa sunt in urma rau. Tentativa esuata. O caldura de lesinai. Abia reusesc sa atipesc pe la 3. La 4.15 suna alarma. Sar in picioara, iar in secunda 2 ma trezesc rezemat de perete in cautarea echilibrului. Ma sa fie! Chiar nu se poate? Mai incerc inca o data. Echilibrul mi-l gasesc tot rezemat de perete. Eee…..fie. Daca asa sta treaba, atunci asa mergem mai departe. In 5 minute reusesc sa aprind lumina si sa ma imbrac. Totul fiind pregatit de seara. Abia ies din casa cu un picior descult, iar celalalt in cizma, ca Misu cu gasca deja faceau scandal pe la poarta:
- Danezule, deschide, ma, poarte!
- Hooo, ma, ca nu pot sa ma incalt!
- Bine, da’ hai mai repede.

In sfarsit ies sa-i intampin cu “juvelnicu” de gat si tuburile cu lansete. Restul la tura urmatoare (nu mai stau la 4, ci la curte).

- Ce-ai facut ieri, ca ziceai ca te duci la peste?
- Ce sa fac!? Spectacol!!!!! Uite aci juvelnicu'!
- Unde?
- Uite, ma, aparatu’ foto. Nu stii ca eu le dau drumu’? Uite poze.
- Ia uite ma ce a prins asta! Frumos! Bravo! Si le-ai dat drumu’ la toti?
- Pai ce sa fac cu ei? Daca nu mananca nimeni peste!
- Pai nu mancam eu?
- Da, da.....mananci ce prinzi!
- Mda……hai esti gata?
- Stai sa mai iau o geanta si gata.

In 10 minute suntem pe drum. Alte 10-15 minute dureaza pana ajungem pe balta. Soarele inca nu rasarise. Ii duc pe locul unde acum cativa ani, cand inca practicam pescuitul puturos la crap, am prins foarte bine. Le explic cum salcia sub care se vor adaposti de soare, acum cativa ani era un bat infipt pe malul apei.


In spatele meu, salcia in 2009:




Iar acum arata asa (salcia din stanga pozei, pe malul opus, de langa masina):





Pana montez eu mulinetele pe 2 lansete, leg inaintasul, agrafele si jigurile, Mitu deja avea rodpodul montat, iar Misu vine la mine cu lanseta aia “buna” a lui.
- Dani, da-mi si mie un pestisor dala d’al tau!
- Ce sa faci ma, Misule, cu el?
- Pai sa dau si eu la salau!
- Cu ce sa dai la salau?
- Cu lanseta asta buna a mea.
- Care, ma? Ia sa vad! Un DAM cu 4-5 inele, 1 kg, o mulineta cu raport de recuperare variabil (in functie de cum prindeau dintii la invartirea manivelei) iar in loc de fir, sarma de balot.
- Ba Misule, ia ma de la mine o lanseta!
- Nu vreau ma, ca daca o rup.
- Hai, ma, ca nu o rupi. Lanseta asta a ta e varza. Nu ai ce sa faci cu ea.
- Baaaaa, nu te lua de lanseta mea aia “buna”.
- Bine, ma, Misule, cum vrei tu. Ia, alege-ti ce pestisor vrei tu.
- Nu ma, da-mi tu.
- Bine, ma, ia aici un Ohio de 7 cm si jig de 5 gr.

Pana ma mai pregatesc sa plec cu Andu pe balta in cautarea salaului, Misu deja lansa dupa balauri…….cam 7-8 m de la mal.

- Merge, Misule?
- Merge!
- Da’ simti jigul ala cand atinge fundul?
- Aaaa….nu, ma, ca eu fac cum faceam la stiuca acum multi ani.

Misu recupera continuu, incet, taras.
Mai radem putin de lanseta aia “buna” si de tehnica lu’ Misu, dupa care eu si Andu plecam la dig, usor, usor urmand sa ajungem pe malul celalalt, vis-à-vis de Misu si Mitu.

Coboram repede din masina cu lansetele pregatite de scandal si incep lansarile. Andu, mai incet, asa, ca la 100 de kg. Dupa a treia lansare a mea, pleosc la vreo 10 m de mal.
- Ce faci, ma? Il intreb eu pe Andu.
- Ce fac?
- Pai ce lanseu e asta?
- Atata se duce.
- Ma da-l dracu de jig. Trebuie sa se duca bine, nu ce arunci tu acolo.
- Nu se duce ma mai mult.
- Ia sa te vad ma cum faci. Stii sa pescuiesti cu lanseta, da?
- E prima data.
- Aoleu, mamaaaaaaa!

Urmeaza un scurt training de folosire a lansetei, dupa care adrenalina ciocanului salaului se tranforma in adrenalina lanseului reusit. Incet, incet soarele rasare, iar noi ajungem vis-a vis de Misu si Mitu. Misu se stresa in continuare sa prinda salau la spinning cu lanseta lui aia “buna”, iar

Mitu astepta prezentarile crapilor. Ajunsi in locul unde mai prinsesem salau cu ani in urma, constat ca locul a “disparut” inghitit de vegetatie.
- Acum ce facem? Zice Andu.
- Ce sa facem? Facem loc!
- Cum?

- Pai tu stai si te uita, ca ai venit la plaja in slapi, iar eu o sa intru in hatis sa fac loc.

Urmeaza 10 minute de lupta cu trestia, vita de vie, alte liane si paianjeni. In sfarsit am reusit sa fac un loc cat sa intre 2 persoane si sa lanseze fara incidente 2 pescari mai experimentati. Intram pe loc si incepem tatonarea timp vreo 30-45 de minute, timp in care Andu are 2 “atacuri”de craci scufundate. Hotaram de comun acord ca salaul nu este acolo si sa mergem si noi la Misu si Mitu sa stam cu ei. Oricum se facuse cald. Macar stam la umbra salciei. Iesim din vizuina construita de mine mai devreme, iar in drum spre masina, care se afla le vreo 200 de m de noi, tambalau mare pe malul celalat:
- Mitule, adu miciogu’ ca l-am luat.
- Ce-ai luat, ma?
- Salau

Eu cu Andu, spectatori de pe malul celalat.

Ragnesc la Misu:
- Ce e Misule? L-ai luat?
- E salau, Dani! Gata, e in minciog.
- Cu lanseta ta aia buna?

- Da, ma!

Stateam ca prostu si ma uitam ba la Andu, ba la Misu pemalul celalalt. Cum dracu e posibil sa prinzi salau la artificiale cu asemenea rapandula de lanseta!?!?!?!? Il dezgata Misu frumos din carlig, il ia in mana sa-l bage la juvelnic (juvelnic adevarat, nu al meu) cand salaul ……zdup …se zbate un pic si cade in apa. Misu, invaluit de adrenalita, hop dupa el. Evident ca nu se alege decat cu o baie racoritoare de dimineata. Urmeaza descanteceleaferente, iar eu cu Andu imi continui drumul spre masina.

In cateva minute ajungem si noi la umbra salciei unde gasim si lanseta aia “buna” rezemata, cu firul rupt. Misu o agatase si a fost nevoit sa rupa sarma de balot.
- Ce-ai patit Misule?
- Am agatat-o si s-a rupt.
- Mai vrei alt pestisor?
- Nu, lasa, ca dau cu astea de crap de la Mitu.

Mai trec cateva zeci de minute in care tot povestim diverse aventuri pe la pescuit, dupa care, de plictiseala, ii cer trusa de monturi lui Mitu.
- Mitule, ia sa vad ce ai prin trusa aia cu monturi de crap.
- Ia, uite aici.
- Misule, nu vrei sa-ti pun o montura de crap pe lanseta asta “buna” a ta?
- Pune, ma.

Leg repede montura de sarma de balot, gauresc 3 boabe de porumb uscat, le trag pe firul de par si gata lanseta de crap. Lansez intr-o zona nisipoasa de la marginea stufului pe care o stiam din anii trecuti, si hai sa asteptam. Urmeaza alte povesti, iar la un moment dat Misu sare ca ars. Bambinele (erau vreo 3, ca una singura nu reusea sa intinda sarma de balot) de la lanseta lui aia buna zdranganeau blankul, sarma de balot fiind intinsa la maximum. Contra, drill prelungit datorita mulinetei cu raport de recuperare variabil, iar in minciog poposeste un crapcean de vreo 2 kg. De data asta nu mai scapa si in drum sper juvelnicul lui Misu, trece si prin juvelnicul meu.



In stanga Misu, in dreapta Mitu:




Dupa felicitarile de rigoare si alte incercari nereusite ale lui Misu de a mai prinde ceva, hotarasc cu Andu sa plecam spre casa. Eu eram lesinat de somn, iar el avea de prezentat un curs in dupa-amiaza aceea. In drum spre casa, am inteles de ce lanseta lu’ Misu e aia “buna”.

Iar acum, pentru ca nu ati inteles ce e cu poza aia cu salcia cand era mica, urmeaza explicatia. Acela este pestele care m-a determinat pe mine sa practic C&R. Pestele l-am luat acasa, a avut 14 kg, iar cand l-am spintecat am constat ca e plin de icre. Vreo 3-4 kg de icre. Parerile de rau au aparut imediat, dar au persistat atat de mult incat la un moment dat chiar am avut un cosmar cu ne-eliberarea acelui peste. Si nu glumesc cand spun ca am avut cosmar. Din momentul ala, in 99% din cazuri practic
C&R. Satisfactia este mult mai mare atunci cand te “lauzi” cu eliberarea unui exemplar capital. Eliberarea in sine imi genereaza o placere complementara satisfactiei capturarii. Cine nu a incercat, ii recomand cu drag.


va urma (mai tarziu sau maine)

Bravo colegu!!! Frumos de tot ! Mai ales ,asa ...o poveste de seara inainte de concediu Frumosi pestii ,frumoasa povestirea . Respecte!

Felicitari pt.capturile si peripetiile descrise mai sus...suntem mai multi care practicam c&r si sper sa creasca numarul.

Citat de la »zamfi«

Bravo colegu!!! Frumos de tot ! Mai ales ,asa ...o poveste de seara inainte de concediu Frumosi pestii ,frumoasa povestirea . Respecte!

Multumesc, Zamfi! Mai urmeaza un antrenament, delta si partida de final . Concediu placut!

Citat de la »suli«

Felicitari pt.capturile si peripetiile descrise mai sus...suntem mai multi care practicam c&r si sper sa creasca numarul.

Multumesc, Suli! Stiu ca suntem mai multi si m-as bucura sa fim si mai multi.

Antrenamentul 3

Fiind foarte obosist dupa mai multe nopti nedormite, miercuri mi-am luat liber, mai ales ca luni deja programasem o alta partida pentru joi. Miercuri seara am ajuns in Constanta pe la 9 seara, cand l-am sunat pe Cosmin (doctoru’, nu in ale pescuitului, ci veterinar). Cu el urmeaza sa plec si in delta.
- Salutare, doctore!
- Salutare!
- Gata bagaju’ pentru maine?
- Gata! Dar vezi ca merge si frate-miu cu un prieten.
- Nu ma deranjeaza. Dar sa stiti ca dam la salau numai cu artificiale. Asa ca vreau liniste pe garla.
- Da, ma, nu-i problema.
- Bine. Ne vedem maine dimineata la 4 fara un sfert.
- La 4 fara un sfert. Pa!
- Pa!

Imi finalizez pregatirile pentru a doua zi si ma bag la somn. Ma trezesc la 3.30, abia ma imbrac in bucatarie pentru a nu deranja tot poporul, si telefonul gata suna.
- Neata!
- Neata, doctore!
- Noi am incarcat totul in masina si venim spre tine.
- Perfect. Si eu sunt gata. Cobor acum.
- Bine. Bye!
- Pa!

Cand am ajuns in fata blocului, gasca deja era acolo. Ceva firesc pentru doctoru’, isi facea planul de unde baga motorina, de unde mai cumpara o cafea, o bere, unde umfla rotile….. E genul de om care niciodata nu e pregatit, dar nu se da in laturi sa se aventureze in necunoscut. In sfarsit bagam motorina, mai cumparam una alta si ajungem si pe balta dupa vre-o ora juma’. In mod normal ar fi trebuit sa facem o ora, dar na, cand merge doctoru’ e inevitabil sa nu intarziem.

Pe garla, pomul cazut in apa ne astepta in liniste. Doar pestisorii speriati de atacurile salailor acompaniau cu balacitul lar cantecul de noapte al pasarilor. Imi pregatesc repede lanseta si ma postez in stanga pomului. Fratele doctorului si prietenul lui, in dreapata. Doctoru’ inca se coia pe langa masina. Nimic neobisnuit.

Primele lanseuri pe noapte cu acelasi Mann’s de 8 pe jig de 5 gr si deja primul salau iese la o poza. Intre timp doctoru’ aparuse si el undeva in stanga mea. Il chem sa ma ajute cu o poza.






In dreapta mea doar liniste (asa cum primisera instructajul de la doctoru') si priviri nedumerite in momentul eliberarii. Mai urmeaza cateva capturi cam de aceleasi dimensiuni pe care nu le-am mai trecut prin juvelnic, dar au fost eliberate. La un moment dat se sparge linistea. Fratele docorului nu mai rezista:
- Ba, da’ ne-ai trezit de la 3 ca sa ne umilesti? Macar pastreaza-i, nu le mai da drumu’ aici in ochii nostri!
- Ba Dani (as ail cheama pe fratele doctorului) imi pare rau ca te necajesc, dar eu eliberez toti pestii. Il pastrez doar daca e ranit grav si nu mai are sanse de supravietuire.

Prietenul lui Dani (nu-i mai retin numele de turc):
- Lasa ma omu’ in pace! Nu vezi ca e meserias? E d’ala care prinde, le face poze si le da drumu’.

In momentul ala le explic cum, cativa pescari experimentati, intr-un sezon, ar putea goli garla de salau. Exact cum s-a intamplat cu cativa ani in urma cu balta pe care am pescuit cu Misu, Mitu si Andu. Nu stiu cati realizeaza asta, dar 4-5 pescari experimentati care nu practica C&R, intr-un sezon de pescuit intens pe balta respectiva pot prinde majoritatea pestilor din specia vizata. Am trait asta pe viu pe balta copilariei mele. In 2009 s-a prins crap extreme de bine. Dimensiuni considerabile (10+ kg). Minunea a durat pana in primavara 2010 cand s-a asternut linistea. Liniste care inca domneste si acum pe acea balta.

Dupa lectia de C&R imi continui prezentarea de pescuit alaturi de cei 3 spectatori.





Nebunia a continuat pana pe la 6.30 cand a dat 3 picaturi de ploaie. Din momentul ala toti salaii parca au intrat in pamant. Dar disparuti fara urma. Am luat la rand toate gumele, gramaje diferite de jiguri, toate metodele posibile de recuperare….NIMIC!!!!!! Era clar. Salaul plecase din cotet. Asa ca am plecat si eu in cautarea lui. Cei 3 specatori s-au retras la umbra incercand sa prinda cateva platici la undita. Dupa vreo 2-3 ore de maturat malurile reusesc sa mai punctez cu un salaias ascuns sub o craca in apa mica.




Am mai insistat inca vreo ora, dar nimic. Salaul disparuse, iar eu deja eram obosit rupt. Asa ca ma retrag si eu la umbra langa cei 3, care cotinuau sa prinda cate o platica la fiecare 5 minute.

Pe la 12 strangem bagajul si plecam spre casa cu gandul la marea Delta.

Ultimul antrenament inainte de Delta

Fiind destul de obosit si pentru a mai sta si cu familia, vineri mi-am luat iar liber, in weekend urmand sa mergem la plaja. Dar cum la plaja nu se merge cu noaptea-n cap, sambata de dimineata am tras o fuga la balta la renumitul pom. De data asta singur. Chiar eram curios daca mai gasesc salaul acolo sau a plecat definitiv din locul ala. Mergand singur si cunoscand foarte bine locul de pescuit, pregatirile au fost scurte: 2 lansete echipate gata cu jigul agatat de hook-keeper, cateva bile de 3 jumate, 5 si 7 grame si cateva gume. Ochelari, grip, unghiera de textile si rola de fluorocarbon deja agatate de mine. Bagaj minim, mobilitate maxima.

Fiind singur, in 65 de minute ajung din bucatarie fix la pom. Linistea din jurul pomului pa pune pe ganduri. E clar! Nu mai e aici. Descurajat incep sa lansez pe culoarul care nu agata. Si lansez, si lansez, si lansez, si schimb gume, si gramaje…..si chiar nu agata pe culoarul ala. Dar nimic nu agata. Ma repozitionez mai in
stanga si lansez un Keitech pe carlig offset exact prin fata pomului cazut in apa, printre cracile scufundate. Nici aici nu agata. Nici nu are cum, cu offset. Dar eu tot insist, poate agat ceva. Intr-un tarziu, cand deja se luminase afara am un tzac foarte finut. Intep puternic si reusesc sa sparg gheata cu un salaias sub kg. Si asta prins bagat adanc printre cracile pomului cazut in apa. Dezamagirea era atat de mare, incat nici prin juvelnic nu l-am mai trecut. Direct eliberare. Mai insist vreo juma de ora pe toate partile pomului, dupa care hotaresc sa caut salaul pe malul opus, intr-o zona cu pietre foarte mari (bolovani) si apa mica, unde in primavara am prins foarte bine biban. Dupa 10 minute de condus prin hartoape, in sfarsit ajung in zona cu pietre. Malul pietros se intinde pe o distanta de 150-200 m. Dintr-o margine o iau usor cu
lansari de jiguri de 3.5 g. Primele lansari aduc si primul salau de piatra. Sau mai bine zis pui de salau. Pui de salau care constat ca era plin de paraziti. Ca niste capuse gelatinoase pe spatele lui.






Cunoaste cineva ce paraziti sunt astia?

In vre-o ora si ceva reusesc sa matur tot malul pietros, avand capturi mici din loc in loc. Pe capatul de unde am plecat, la intoarcere, am reusit si captura partidei. Un salau o idee mai mare decat un Ohio de 7 cm. In total 10 salai, niciunul peste kg.

Dezamagit in totalitate, arunc lansetele in masina si fuga acasa, unde ma asteapta familia pentru mers la plaja. Asta a fost si ultimul antrenament inainte de Delta programata de luni pana joi.

va urma (poveste deltei)

Revin cu cateva poze.Am prins 2 somotei la jumate de kg si vreo 15 moronas mai mari cat palma,nu am putut face poze pentru ca s-a terminat bateria la apara









Ancore Cormoran...

In sfarsit….Delta

Dupa partida de joi cu doctoru’, imi marturiseste:
- Dane, de unde imi iau si eu pestisori d’aia d-ai tai? Si jiguri?
- Doctore, si eu trebuie sa mai iau cate una alta. Mergem maine la piata?
- Mergem, dar unde?
- Mergem la Bebe (Octavian Torescu) la magazin.
- Bine. Te sun maine (vineri) cand am ceva timp liber.
- Bine, doctore. Pa!
- Pa!

A doua zi ma suna doctoru’ si mergem la Bebe la piata. Intamplator il gasim acolo inconjurat de jeliboane, jiguri si ceva joarde in lucru (printre care si un Seeker de ton, pentru somn la stationar – fortoasa rau joarda asta, dar si grea in draci).
- Salutare, Bebe!
- Ooooo…bine ai revenit pe meleaguri romanesti!
- Bine te-am gasit! Am venit de cateva zile. Mi-am facut si incalzirea pe balta XXXXX.
- Baaa……tu stii ce am luat pe balta aia? Am luat si de 5-6 kg.
- Bebe, si eu am facut spectacol, dar cu d’aia mai micuti. Maxim 2-3 kg. Unde i-ai gasit?
- Am intrat in apa si am dat in fata stufului.
- Em am dat de pe mal si o sa raman la mal .

Ii fac cunostinta cu doctoru’ si ii spunem ca avem nevoie de cate ceva pentru delta.
- Cand plecati in delta?
- Plecam luni si stam pana joi.
- Am fost si eu acu’ vreo 2 saptamani. Stai sa-ti arat.

Scoate telefonul si imi arata poze. Salau la greu. Mai am putin si ma urc pe pereti de nerabdare.
- Da’ somn nu ti-a dat?
- Mi-au dat cativa de m-au cocosat, dar m-au salutat din mers (echipament de salau).
- In ce zona ai fost?
- Pe Sulina, de la Maliuc in jos.
- Noi mergem la Nufaru si poate o sa coboram si pe Sulina.
- Daca nu as avea treaba, as fi mers si eu sa va arat cateva locuri.
- Asta e! Data viitoare. Hai, pune pe taraba gumele alea cu care ai prins.

Scoate Bebe serpii de la Relax si ceva de la Berkley, iar noi adunam de din toate cate putin. Decartam pentru piata facuta, ne salutam si plecam in ale noastre.

Ajuns acasa, zic sa vad si eu cotele Dunarii. Deschid laptopul si…..in scadere usoare, prognoza de scadere usoare. Eeeee….mai e pana luni, si anyway…..who cares?????

Duminica imi tunez voblerele cu inele Predatek si ancore mai fortoase, iar doctoru’ pregateste barca si motorul. Urmeaza sa plecam luni pe la 10.30, astfel incat sa avem timp sa ne platim taxele in Tulcea (acces in delta cu barca + premise de pescuit), sa dam barca la apa si sa ne pregatim de scandal pentru pescuit de noapte.

Pregatesc totul de cu seara, inclusiv o chinezarie de 3 m cu care obisnuiam sa dau la crap, echipata cu o Okuma PL865 cu Sufix de 70 Lb. Nu am mai pescuit cu voblere, asa ca nu stiu daca Avidul de 8’6” si 2 oz face fata la orataniile pentru somn. Evident ca nu termin mai devreme de 1 noaptea, dupa care somn si trezit de dimeata.

Inainte de a adormi deja ma vad fotomodel alaturi de somnii de 2m+. “Danezule, ai adormit?”. Pai daca nu ai adormit, de ce visezi???? Avand in vedere ca nu am prins niciun somn la viata mea, nici macar la momeala naturala, si nici nu am mai pescuit cu voblere, imi stabilesc obiectivul: CEL PUTIN UN SOMN PRINS LA ARTIFICALE (NU CONTEAZA DIMENSIUNEA).

Pe la 10 suna doctoru’ ca in 10-15 minute pleaca spre mine. Perfect, pentru ca si eu sunt gata. Urmeaza vreo 3 drumuri etajul 4 – masina si suntem gata de plecare. “Alooo!?!?!? Unde esti tu gata? Ai uitat cu cine pleci?”. Cu nonsalanta doctoru’ ma informeaza ca mai are nevoie de: apa, bere, suc, baterii sonar, baterii lanterna, alimentat masina, benzina pentru barca…………etc. ma inrosesc la fata, inghit in sec, aprind o tigara si dupa 2 ore reusim sa iesim din Constanta. Tot e bine. La ARBDD e deschis pana la 4.

Ajungem in Tulcea, cautam ceva timp sediul ARBDD pe care mai aveau putin si il ascundeau pe sub malurile Dunarii. Platim taxele si….. directia Nufaru.

- Doctore, unde e pensiunea, cum se numeste?
- Nu stiu!
- Ce maaaa???? Cum nu stii?
- Pai nu stiu ma, da’ las’ ca il sun acum pe Florin (proprietarul).
- Bine ma, si daca are tel inchis?
- Lasa ma, gasim noi.

Spre norocul nostru, Florin raspunde la tel si ne explica ce si cum. Trebuie sa trecem cu bacul. Pensiunea e in Ilgani (nu mai stiu daca in aia de sus sau de jos). De la bac vreo 100 de m in stanga.

Cocotati pe bac, mai avem putin si ajungem, dar vazand apa, sperantele sa prindem vreun strapazan s-au destramat. Who cares???? Salai am mai prins, dar somn, nu!













Traversam cu bacul, il mai sunam inca o data pe Florin sa ne indrume spre pensiune si in sfarsit ajungem. Salutari, salutari, o cafea, o haleala, s-a prins acum x zile in locul y…bla, bla….….discutii neinteresante de bun-venit. Imi caut singur locurile de pescuit. Asa ca nu ma intereseaza ce spune lumea. Mai ales localnicii care au alte “metode” de a curenta pestele.

Cu viteza luminii pregatim sculele pentru rautati









si iesim pe garla.

Succes baieti!!Sa ne tineti la curent cu capturile prinse

mai usor cu succesul :D

Delta – restul povestii pe scurt

Pentru ca inca ma aflu in Lagos, metropola cu 21 de milioane de locuitori lovita de Ebola, nu prea imi mai arde de povesti si sunt in discutii pentru a parasi Nigeria cat mai repede posibil. Dar nici sa va las cu ochii in soare nu pot. Asa ca restul aventurilor o sa vi le povestesc pe scurt.

Prima pescuiala in delta s-a petrecut amonte de Nufaru si coborat putin pe Sulina. Am gasit cateva locuri interesante pana la intersectia cu Sulina, dar nicio captura. Noaptea ne-a prins pe Sulina intr-un golfulet cu adancimea de 12-14 m unde apa forma un mare vartej, dar nu foarte puternic.Chinezaria mea de 3 m echipata cu PL 865 a fost imposibil de pescuit. Extrem de grea si insensibila la lansarile cu oratanii mai usoare de 20 gr. Asa ca am mers cu Avidul de 2 oz, care, spre surprinderea mea, chiar s-a descurcat onorabil cu voblere gen J13, Norizi jointed, DT 10 si 16, Hornet de 6 si farfurie de 50 gr de la UniCat (nu o pot numi lingurita). La Hornetul de 9 si Strike Pro Supersonic a cam gafait. Norocul meu a fost curentul nu foarte puternic si recuperarea lenta. Altfel nu facea fata. Pe la 9 seara au inceput tantarii. Ne-am infofolit bine, i-am parfumat pe la trompa cu Autan, iar pe la 10 si ceva au disparut ca prin miracol. Dar au aparut fluturii. Cum aprindeai lanterna de cap, iti intrau in ochi. Dupa multe lansari cu diverse artificiale, intr-un final, gandindu-ma la cele 1000 de lanseuri necesare pentru a avea un atac, m-am focusat pe un Hornet de 6 cm. Pe la 10 si ceva, 11, am avut si primul atac, dar si primul rateu. Cateva minute mai tarziu un tzac gen salau, dar prelungit si mai “plin/consistent” m-a determinat sa dau contra. A urmat o troliere de cateva secunde si……….URAAAAAAAAAA…….obiectiv indeplinit. Un 200+….mm m-a tranformat in araboi fotomodel.





Pescuiala a continuat pana la 1 noaptea, dar nu am reusit sa mai prindem nimic. Doctoru’, in afara de galagie maxima, nu a prins nimic.

A doua zi, pentru a-i satisface cheful de plimbare prin delta, am plecat spre Fortuna, unde cica se prinde stiuca. Mareeeee greseala. RIB-ul cu motor de 15 cai nu intra in glisaj. Viteza maxima nu cred ca a depasit 20 km/h. M-a prjit soarele atat de tare incat seara aveam picioarele umflate. Nu ma mai puteam incalta.



Lebede pe Fortuna





Fortuna, plina de iarba. Dupa cateva lanseuri, doctorului i-a revenit iar cheful de plimbare. Asa ca am luat-o spre Sontea, unde am vazut o gasca de pelicani veniti tocmai din Africa sa se hraneasca cu pestele nostru lipsa.





Ne-am oprit si noi intr-o zona unde iarba nu era chiar atat de deasa sa incercam cateva lingurite. Dupa cateva lansari, a aparut si prima si singura captura.



Dupa cateva ore de marsaluit cu viteza melcului, seara ne prinde pe acelasi loc unde am pescuit si cu o seara in urma. Pe la 9 si ceva, pentru ca pe doctoru' il “mancau” tantarii, am fost “nevoit” sa accept intoarcerea la pensiune. E prietenul meu haios, dar cred ca a fost pentru ultima data cand pescuitul la spinning ne-a prins in aceeasi barca.

O doua zi, cu dureri ingrozitoare de picioare, plecam spre Litcov, cel mai braconat canal din Delta. O alta aventura, care se lasa cu cazaturi in apa in salvarea pestisorului magic lansat cu precizie chirurgicala in pom de catre doctor, ii determina pe avatii prezenti sa-si mute rapirile in Serai. Lipsit de orice chef , accept propunerea de a ne mai plimba pe Litcov. Ne oprim intr-un loc cu apa ceva mai adanca, dar foarte murdara si incercam cateva lingurite. Cum cheful si atentia imi lipseam cu desavarsite, reusesc sa agat o salcie monstru de Litcov. In afara momentului capturarii somnicului, a fost shoul iesirii in delta:

- Doctore ridica ancora, sa mergem dupa el. Ne trage cu totu.
- Ia si mincigu’, ca e mare.
- Nu are loc in minciog!
- Sari dupa el, ca-ti scapa….

Si altele de genu’.



Dupa aceasta aventura, ridicam ancora si ne indreptam spre pensiune, urmand ca seara sa mai incercam somnul de pe mal.

Inainte de incercarile esuate de a mai prinde un somnic, am avut o intalnire cu un specimen aparte, pe care eu l-am “respectat” cum se cuvine. Abia trezit, cu cafeaua in brate, ies la garla sa vad cum mai e apa. Apa incepuse sa se limpezeasca. Il vad pe Nelu, asa zisul barcagiu al lui Florin (proprietarul pensiunii) pregatindu-se sa iasa la pescuit. Ma duc la el sa il intreb daca iese. Raspunsul a fost afirmati, iar la intrebarea unde sunt sculele, imi arata cu mandrie “cablurile” ascunse intr-o geanta, dar dezamagit ca bateria nu face fata. Evident, au urmat cateva referiri la mama si alte rude apropiate ale lui Nelu, iar acesta a disparut imediat. Asa ca, daca in zona Nufaru il vedeti pe unul Nelu, de obicei calare pe o motocicleta paraitoare de teren, sa-l tratati cum se cuvine.

Apropo, pentru cine nu stie, pestii curentati, dar care totusi scapa de braconieri, sunt sterili. Adica nu se mai pot reproduce.

A doua zi, rupti de oboseala, strangem bagajul si directia Constanta. Pentru vineri aveam o alta partida programata cu un alt priten, de care oricum am uitat si am reprogramat-o pentru sambata dimineata, inainte de plecarea spre Bucuresti, pentru ca duminica aveam avion.

Partida de good bye

Cum uitasem de programarea partidei pentru vineri, l-am sunat pe Cristi si am reprogramat partida pentru sambata dimineata. Ca de obicei, plecarea de dimineata, astfel incat inainte de rasaritul soarelui sa fim pe garla, la renumitul pom. Cautam salaul pe la pom, iar daca nu este acolo, mergem la pietre.

Cristi nu este mare pescar de rapitor, asa ca o sa-i dau eu o lanseta pregatita gata. Un Avid de 6’6” din doua bucati +Daiwa SS 1300 cu PP de 10 Lb.

Il racolez pe Cristi, direct din pat, pentru ca nu s-a trezit cand a sunat alarma, si reusim sa ajungem la pom inainte sa rasara soarele. Ii explic cum sta treaba cu agataturile, recuperatul nalucii si…da-i bice. Eu in stanga pomului, Cristi in dreapta.

Dupa nici 5 minute de pescuit, aud ceva balaceala pe la Cristi si il aud:

- Dane, te superi daca il prind eu pe primul?

Intr-o fractiune de secunda sunt langa el, sa-l ajut sa scoata salaul pe malul inalt de 2m.

- Cristi, nu ma supar sa-l iei tu pe primul, dar momentan tragi de o balarie crescuta pe sub mal.
- Cum,ma?!?!?! Nu mai e peste?
- A scapat, iar jigul e agatat pe sub mal, de o balarie.

Ii descurc lanseta si ma infiintez la locul meu.

In cateva minute incepe sa se lumineze, dar e inca intuneric, iar un salau ma trezeste cu un ditamai ciocanul.





Mai prind inca unul, pe care nu-l mai trec prin juvelnic, cand il vad pe Cristi ca scotoceste prin trusa de jeliboane.

- Ce-ai facut, ma?
- Am agata-to de craca aia de care mi-ai spus si am rupt-o! Da-mi si mie alt pestisor.
- Pai ia de acolo.
- Il iau pe asta mare (un Ohio de 10 cm pe un jig de 5 gr cu carlig cam mic, 3/0).
- Ia-l pe care vrei. Daca vrei leader si agrafa uite aici (ii arat de unde sa ia).
- Nu, ca nu stiu sa le leg.
- Bine, fa ce vrei.

Leaga Cristi jigul direct de PP-ul de 10 Lb cu un nod numai de el stiut si continua pescuiala.

Dupa ceva timp, il vad cu coada ochiului cum da teapa, iar in secunda urmatoare il aud:

- Dane, sa mor io, am luat unu’ mare de tot, dar s-a agatat in craci.

Termin repede de recuperate jigul, arunc pe iarba lanseta aia “buna” ( ), iar intr-un sprint de zile mari parcurg cei 10 m care ma desparteau de Cristi. Intr-o fractiune de secunda evaluez situatia, iar concluzia a fost ca …….E MARE RAU. Firul, fara leader, era trecut pe dupa o cracuta cu spini, undeva la 10 cm deasupra apei, iar pestele era cu capul afara. Din cand in cand iesea cu tot corpul, plutind pe apa. UN MONSTRU pe care eu il caut de ani de zile, iar Cristi are norocul sa fie primul lui salau prins, EVER!!!!!!!!!

- Cristi, asta e salaul vietii tale. Treci dracu in apa si ia-l de acolo! Ii smulg lanseta din mana si il trimit la balaceala.
- Pe unde sa intru?
- Prin apa! Pe unde dracu’ vrei sa intri?
- Sa incerc sa o iau pe tulpina pomului, poate ajung la el!
- Baaaa, nu vezi ca pomu’ asta e plin de spini? Nu ai nicio sansa sa ajungi acolo!

Emotionat “blana”, se invartea pe langa mine in timp ce eu incercam sa dezgat firul, dar cu mare atentie, stiind ca textilul e sensibil la abraziune. Dar PP-ul e ceva mai rezistent. Asa ca dupa cateva minute de incercari firave, trag mai cu nadejde si reusesc sa scap de craca aia. Pestele, lesinat pana atunci, prinde un pic de viata si se infige in urmatoarea craca, de care scap relativ usor, ajutat si de pestele care s-a mai zbatut un pic. Vazand ca pericolul a trecut, Cristi imi ia lanseta din mana, sa continue el drilul. Dril care nu a mai existat, pestele fiind efectiv extenuat. Ajuns la baza malului inalt de 2 m, deja apare o alra problema: cum il ridicam pe mal? Era evident ca firul, dupa atata frecare prin craci coroborat cu nodul stiut numai de Cristi, nu avea cum sa reziste la ridicarea monstrului.

- Cristi, tine-ma de picior ca eu ma duc cu capul in jos sa il agat cu gripul.
- Hai ca te tin.

Ma agata Cristi cu o mana de picior, in cealalta mana avand lanseta, iar eu incerc sa cobor cu capul in jos, in speranta sa ajung la el. In efortul disperat de a ajunge la peste, ridic ceva mai mult pestele de fir, moment in care firul cedeaza. Pestele cade in apa mica de cativa centimetri de sub mal, cu botul inspre mal si coada inspre larg. Cu jigul in bot, statea acolo nemiscat. Dar oare pentru cat timp? Fara sa mai stau pe ganduri, ma ridic un pic pe mal, ma smucesc din mana lui Cristi care ma tinea de picior si ….zdup in apa (imbracat, incaltat cu cizme….tot ce trebuie). Ma infig in noroi pana la genunchi, apa intra in cizme, iar monstrul in continuare zacea nemiscat. Intr-o fractiune de secunda ii pun gripul in bot si……VICTORIE!!!!!!!! Un salau cum doar in poze am vazut este acum in gripul meu. Ii dau pestele lui Cristi si
caut un loc prin care sa ma extraga. Dupa o morfoleala de zile mari, reusesc sa ajung sus pe mal. Ma descalt de cizmele pline cu apa si noroi si incep munca de convingere pentru eliberarea monstrului. Fiind pescar de ocazie, iar acesta cel mai mare peste prins de el, imi este imposibil sa-l conving sa elibereze pestele, care oricum era mai mult mort decat viu. Asa ca nu mai insist. Ii dau doua dupa ceafa pentru a-i curma suferinta, asa cum am vazut in ceva filmulete pe youtube, si facem cateva poze.






Partida continua pana pe la 8.30, timp in care eu reusesc sa mai prind un salau, dimensiune obisnuita. Strangem bagajul, ii pun pestele in brate lui Cristi sa nu-mi mudareasca masina (nu am gasit nicio punga prin masina) si il basculez acasa.

Cam asta a fost povestea concediului meu, dedicat pescuitului.

Acum, tineti-mi pumnii sa ajung cu bine acasa!


Fire incordate tuturor!
Dan, Danezu, Dani

Super tari povestile, f frumos. Multumesc Dane.

Citat de la »Zoran«

Super tari povestile, f frumos. Multumesc Dane.

Zoran, multumesc pentru aprecieri! Sunt povestile pentru care m-am indragostit iremediabil de iesirile la pescuit. Indiferent de prezenta/marimea capturilor.
PS: Stiind ca zilele astea esti pe Dunare, poate reusesti sa faci testele de lansare cu fire de grosimi diferite. Pe mine m-a speriat marimea nodului (Albright) dintre PP de 40 Lb (0.31 mm parca) si leaderul de 0.65 mm. Dupa mai multe lanseuri, datorita frecarii de inele, chiar am pierdut un Rapala J11 cu tot cu leader, din lanseu.

Sper ca nu sunt in "off-topic"
Pana acuma am reusit sa ies de circa 10 ori cu combo-ul de somn pe mures....
2-3 atacuri ratate.Un somotel de 93 de cm si o mreana am reusit sa prind.
Sper ca pe vitor sa am tot mai multa "actiune"
Fire intinse va doresc !
index.php?page=Attachment&attachmentID=1492

index.php?page=Attachment&attachmentID=1493

index.php?page=Attachment&attachmentID=1494

De ca sa fi off-topic??Doar e topicul dupa partide,fiecare isi spune patanile..
Frumoase capturi

Chiar frumoase! Bravo, Vili!

Vili, bine te-am gasit si aici ;) ... cat despre somni trecuti de a doua tinerete iti recomand calduros barajul de pe Tarnava mica .... ceea pe langa Sg. de Padure sunt pesti mari si destul de flamanzi ... doar naluci sa ai si muschi sa tragi de ei.

Citat de la »dalezian«

Partida de good bye

Cum uitasem de programarea partidei pentru vineri, l-am sunat pe Cristi si am reprogramat partida pentru sambata dimineata. Ca de obicei, plecarea de dimineata, astfel incat inainte de rasaritul soarelui sa fim pe garla, la renumitul pom. Cautam salaul pe la pom, iar daca nu este acolo, mergem la pietre.

Cristi nu este mare pescar de rapitor, asa ca o sa-i dau eu o lanseta pregatita gata. Un Avid de 6’6” din doua bucati +Daiwa SS 1300 cu PP de 10 Lb.

Il racolez pe Cristi, direct din pat, pentru ca nu s-a trezit cand a sunat alarma, si reusim sa ajungem la pom inainte sa rasara soarele. Ii explic cum sta treaba cu agataturile, recuperatul nalucii si…da-i bice. Eu in stanga pomului, Cristi in dreapta.

Dupa nici 5 minute de pescuit, aud ceva balaceala pe la Cristi si il aud:

- Dane, te superi daca il prind eu pe primul?

Intr-o fractiune de secunda sunt langa el, sa-l ajut sa scoata salaul pe malul inalt de 2m.

- Cristi, nu ma supar sa-l iei tu pe primul, dar momentan tragi de o balarie crescuta pe sub mal.
- Cum,ma?!?!?! Nu mai e peste?
- A scapat, iar jigul e agatat pe sub mal, de o balarie.

Ii descurc lanseta si ma infiintez la locul meu.

In cateva minute incepe sa se lumineze, dar e inca intuneric, iar un salau ma trezeste cu un ditamai ciocanul.





Mai prind inca unul, pe care nu-l mai trec prin juvelnic, cand il vad pe Cristi ca scotoceste prin trusa de jeliboane.

- Ce-ai facut, ma?
- Am agata-to de craca aia de care mi-ai spus si am rupt-o! Da-mi si mie alt pestisor.
- Pai ia de acolo.
- Il iau pe asta mare (un Ohio de 10 cm pe un jig de 5 gr cu carlig cam mic, 3/0).
- Ia-l pe care vrei. Daca vrei leader si agrafa uite aici (ii arat de unde sa ia).
- Nu, ca nu stiu sa le leg.
- Bine, fa ce vrei.

Leaga Cristi jigul direct de PP-ul de 10 Lb cu un nod numai de el stiut si continua pescuiala.

Dupa ceva timp, il vad cu coada ochiului cum da teapa, iar in secunda urmatoare il aud:

- Dane, sa mor io, am luat unu’ mare de tot, dar s-a agatat in craci.

Termin repede de recuperate jigul, arunc pe iarba lanseta aia “buna” ( ), iar intr-un sprint de zile mari parcurg cei 10 m care ma desparteau de Cristi. Intr-o fractiune de secunda evaluez situatia, iar concluzia a fost ca …….E MARE RAU. Firul, fara leader, era trecut pe dupa o cracuta cu spini, undeva la 10 cm deasupra apei, iar pestele era cu capul afara. Din cand in cand iesea cu tot corpul, plutind pe apa. UN MONSTRU pe care eu il caut de ani de zile, iar Cristi are norocul sa fie primul lui salau prins, EVER!!!!!!!!!

- Cristi, asta e salaul vietii tale. Treci dracu in apa si ia-l de acolo! Ii smulg lanseta din mana si il trimit la balaceala.
- Pe unde sa intru?
- Prin apa! Pe unde dracu’ vrei sa intri?
- Sa incerc sa o iau pe tulpina pomului, poate ajung la el!
- Baaaa, nu vezi ca pomu’ asta e plin de spini? Nu ai nicio sansa sa ajungi acolo!

Emotionat “blana”, se invartea pe langa mine in timp ce eu incercam sa dezgat firul, dar cu mare atentie, stiind ca textilul e sensibil la abraziune. Dar PP-ul e ceva mai rezistent. Asa ca dupa cateva minute de incercari firave, trag mai cu nadejde si reusesc sa scap de craca aia. Pestele, lesinat pana atunci, prinde un pic de viata si se infige in urmatoarea craca, de care scap relativ usor, ajutat si de pestele care s-a mai zbatut un pic. Vazand ca pericolul a trecut, Cristi imi ia lanseta din mana, sa continue el drilul. Dril care nu a mai existat, pestele fiind efectiv extenuat. Ajuns la baza malului inalt de 2 m, deja apare o alra problema: cum il ridicam pe mal? Era evident ca firul, dupa atata frecare prin craci coroborat cu nodul stiut numai de Cristi, nu avea cum sa reziste la ridicarea monstrului.

- Cristi, tine-ma de picior ca eu ma duc cu capul in jos sa il agat cu gripul.
- Hai ca te tin.

Ma agata Cristi cu o mana de picior, in cealalta mana avand lanseta, iar eu incerc sa cobor cu capul in jos, in speranta sa ajung la el. In efortul disperat de a ajunge la peste, ridic ceva mai mult pestele de fir, moment in care firul cedeaza. Pestele cade in apa mica de cativa centimetri de sub mal, cu botul inspre mal si coada inspre larg. Cu jigul in bot, statea acolo nemiscat. Dar oare pentru cat timp? Fara sa mai stau pe ganduri, ma ridic un pic pe mal, ma smucesc din mana lui Cristi care ma tinea de picior si ….zdup in apa (imbracat, incaltat cu cizme….tot ce trebuie). Ma infig in noroi pana la genunchi, apa intra in cizme, iar monstrul in continuare zacea nemiscat. Intr-o fractiune de secunda ii pun gripul in bot si……VICTORIE!!!!!!!! Un salau cum doar in poze am vazut este acum in gripul meu. Ii dau pestele lui Cristi si
caut un loc prin care sa ma extraga. Dupa o morfoleala de zile mari, reusesc sa ajung sus pe mal. Ma descalt de cizmele pline cu apa si noroi si incep munca de convingere pentru eliberarea monstrului. Fiind pescar de ocazie, iar acesta cel mai mare peste prins de el, imi este imposibil sa-l conving sa elibereze pestele, care oricum era mai mult mort decat viu. Asa ca nu mai insist. Ii dau doua dupa ceafa pentru a-i curma suferinta, asa cum am vazut in ceva filmulete pe youtube, si facem cateva poze.






Partida continua pana pe la 8.30, timp in care eu reusesc sa mai prind un salau, dimensiune obisnuita. Strangem bagajul, ii pun pestele in brate lui Cristi sa nu-mi mudareasca masina (nu am gasit nicio punga prin masina) si il basculez acasa.

Cam asta a fost povestea concediului meu, dedicat pescuitului.

Acum, tineti-mi pumnii sa ajung cu bine acasa!


Fire incordate tuturor!
Dan, Danezu, Dani

I-ti urez multa sanatate si noroc pt a ajunge cu bine acasa.Mi-au facut multa placere povestirile tele si le astept cu nerabdare pe urmatoarele.Pt mine astea sunt adevaratele partide de pescuit.