Forum Pescuit la Somn

Citat de la »Adi«

Stima si hai sa ne intoarcem la pescuit !
Din tot sufletul :urarea lui Zamfi si indemnul de la Adi sa ajuns prea departe.

Citat de la »Bruno«

Eu nu sustin stergerea acestui topic si chiar il sustin. Este un forum de catch&release si printre altele are si rolul de a educa in acest sens, ori acest topic nu face decit sa civilizeze pe cei care inca vad pescuitul sportiv ca un mod de a cistiga bani ducind peste acasa sau de a se lauda cu poze cu pesti morti! Noi am invadat piata muncii din Europa si nu invers deci trebuie sa ne conformam legilor din tarile in care traim. Amintiti-va ca la noi se punea problema suspendarii alegerilor din cauza rominilor plecati la munca si nu invers. Cind am fost la pescuit pe Po mi s-a spus ca nu am voie sa retin pestele si ca trebuie sa fac dus inainte de a intra in piscina! Oare la un neamt/spaniol/etc ar fi trebuit sa-i spuna? E plin Youtube-ul de filme facute in toata Europa cu capturile conationalilor nostri care sfideaza toate legile. Oare nu ar trebui sa ne fie si noua rusine? Si atunci nu ar trebui sa facem tot posibilul ca sa nu mai fim vazuti si tratati asa? Si daca un strain face o porcarie la noi in tara trebe sa zicem "noah si ei fac!" ?

Citat

LA CE E BUN POPESCU !
de Paul Everac

Când m-am ridicat în două picioare,
n-am prea văzut niciun Popescu la
conducerea social-economică a
acelui curăţel oraş de pe Mureş.
Marele făcător de bunuri şi
conducător de economie era baronul
Neumann; la Andrényi era fierăria,
la Appónyi pantofii, la Szabó
sticlăria, la Domány covoarele.
Fabrica de vagoane Astra o conducea
gentlemanul-evreu Sapira. Popeştii
(cu Popa, Popovici, Popovăţ,
Popeanga) erau funcţionari,
profesori, clopotari, cantori, colonei
e tutti quanti. Grosul banilor şi
managementul abia se infiltrau, cu
ţârâita, la unii Popeşti. Croitorul
Ariton abia făcea faţă lui Huppert şi
Goda; Zsédely, Leipniker şi
Karacsony ţineau restaurantele,
zdrobindu-l pe Mohor; librarul
Munteanu răzbea greu de Kerpel;
Meinel ţinea cafeneaua, Eisele
măcelaria, Königstorfer cofetăria,
Sándor Ivan lozurile norocoase.
Am venit apoi la Bucureşti, capitala Popeştilor şi am mâncat pâine Herdan şi
Gagel din făina lui Assan, mezeluri de la Rochus şi Podsudek. Industria o domina
Malaxa şi Auschnitt, creditele Marmarosch-Blank. Mari monumente
arhitectonice purtau semnătura lui Galleron, Gottereau sau Louis Blanc, până să
ajungă la Maimarola. Medicina română luase elan de la Carol Davilla,
învăţământul de la Spiru Haret, finanţele fuseseră promovate de Serurie şi
Caradà, sub înţeleapta domnie a Regelui Carol I de Hohenzollern. În comedie
strălucea dinastia Carageale, în istorie Xenopol şi genialul fiu al Zulniei Iorga.
(Nu suna foarte popeşte nici numele lui Haşdeu sau Eminescu). Fabrica de
lumină Wolf din Filaret era de obârşie nemţească, ca şi Cişmigiul, ca şi primele
muzici, iar pe capacele de canalizare strălucea numele de Montaureanu, adică
Goldberger. Primul mare prelat ortodox modern se numea Şaguna şi era “tantar”
(adică macedon), ca şi marele poet Goga. În spate erau câteva secole în care nici
domnii nu erau români, nici egumenii, nici marii preoţi şi dregători, iar limbile
distinse în comerţul cu Dumnezeu sau la curte erau slavona şi elina.
Se pare că Popescu al nostru nu e bun să iniţieze nici să gestioneze afaceri
esenţiale, n-a fost bun niciodată. N-a dat case mari, de export, n-a pus la punct
vreo companie reputată în Europa, n-a făcut vreo afacere răsunătoare, vreo
construcţie să rămâi hăbăuc. A fost mic politician, om de zurbă şi de mişcare,
ţârcovnic de idei, gestionar mărunt şi nu foarte sigur, cântăreţ la lună , dar cu
voce potolită, actor în toate chipurile, în felul său mulţumit de sine, oricâte bice şi
palme a încasat. S-a ridicat, ca Ionescu, în forma dandy-ului Take, sau a
filosofului Nae (despre care prietenul său C.Beldie scrie că a fost un escroc) sau,
înnobilat cu o evreică, ca dramaturg absurdist la Paris. A fost şi niţel moşier, dar
şi crâşmar şi arendaş. Mai mult a fost rob. A inventat, dar n-a întreprins. L-a dus
de nas cine a vrut: sub numele de Tătărescu franţujii, sub numele de Maniu
englezii, sub numele de Pătrăşcanu ruşii.
În 1989 i se lasă acestui nătărău Popescu o ţară bine investită, cu industrie, cu
irigaţii, cu oraşe întemeiate, cu rezerve mineraliere şi energetice şi cu aproape
patru miliarde de dolari creanţe în cont. Plus cu o clasă muncitoare relativ
calificată. Dar Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze şi să
cucerească. El e lălâu, pizmaş, chichiriţos, şmecher, tâmpit, face pe politicul căci
nu ştie altceva, vrea pricopseală şi imagine, se lasă mituit, cumpărat, ca ultima
jigodie, sau ia măsuri dubioase. Acest Popescu (numit şi Iliescu, Constantinescu,
Băsescu ş.a.) dă cu ţara de pământ, o distruge într-un timp foarte scurt cu bună
intenţie sau din prostie, îşi bagă mâinile ca funcţionar superior sau demnitar şi
organele necurate în ea, o suge, o mozoleşte, o face praf. Fiindcă nu ştie altfel,
nefericitul!
Şi acum mai vine un plăvan de chestor american şi-i pune apostilă: “Schimbaţi
managerii, aduceţi unii întregi, din altă parte! Nevoiaşilor! Păguboşilor!”. Şi mă
tem că are dreptate.
Popescu nu e bun decât să plătească. Să se aiurească, iar odată săltat, să-şi
chinuie concetăţenii, să le facă gura amară. Popeştii, nesinceri, necinstiţi, cabotini
politici, nu sunt buni decât să înghesuie pe ceilalti Popeşti, să-i stoarcă, să-i
ruineze, să-i fure, ca nişte vătafi de slugi pe niste japiţe de amărăşteni...
Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!... Sau dacă este, nu-l chema Popescu !

Citat de la »adiwolf«

sunt ata de nervos pentru ca dupa ce m-am chinuit sa scriu un mesaj batand la tastatura cu o singura mana, constat ca forumul m-a delogat automat (desii aveam activitate si scriam)