M-a dat Zoran sarcina sa fac raportul despre week-endul de pescuit pe Rin. No ca-l fac.
Am ajuns in regiune vineri dupa amiaza pe la ora 15. Pana m-am instalat si am facut niste cumparaturi cu de ale gurii s-a facut ora 17. Un sfert de ora mai tarziu am ajuns si la Zoran acasa. Ma pandea cred ca nici nu am avut timp sa pun GPS-ul la locul lui ca-mi si batea in geamul masinii.
Am inceput deci cu niste beri, mici si carnati, iar pe la 19h30 am ajuns pe malul Rinului cu nalucile pentru avat. Eram in avalul barajului, curent foarte puternic, cum nu e niciunde pe Sena, apa mi s-a parut destul de putin adanca, insa multa apa, raul lat, cam de doua-trei ori cat Sena.Depinde si de locuri. Avati insa n-am prins asa ca fiind langa garsoniera mea am trecut pe acolo sa vorbim despre pescuit in fata unei sticle de vin alb.
Pe la 22 Zoran s-a dus acasa iar eu la culcare urmand sa ne intalnim la rampa de pus la apa a doua zi la ora 7.
Bine inteles ca nu am prea avut somn si la 6h30, nici nu se facuse zi dar eu eram deja pe malul Rinului. Imediat aparu si Zoran, pusul barcii la apa a mers repede, asa ca deja navigam cand soarele a aparut la orizont. Venise Zoran cu un butoi cu apa si 7 babusti care aveau intre 20 si 30 cm. Tocmai bune.
Eram in amontele barajului si sonarul arata adancimi intre 8 si 13m. Numai bine pentru pescuitul la clonc. Apa avea 20°, ziua se anunta splendida si nu era vant de loc. Fantastic. Un singur lucru nu-mi placea : setarea sensibilitatii sonarului lui Zoran. Prea sensibil. Insuportabil. Am inceput negocieri in aceasta privinta dar suntem amandoi incapatanati Pana la urma a impartit ecranul in doua, o parte cu sensibilitatea mare si celalta cu ea mai mica.Si asa a ramas.
Ajunsi la punctul X ne dam drumul in curent si incepem cloncanela fiecare cu montura lui (el doua carlige, eu o ancora). Avand la bord cam 10 tipuri de cloncuri le-am luat pe toate la rand. Dintre toate Ebro2 este cel mai usor de cloncanit. Cred ca si cu si tinandu-l in gura ajung sa cloncanesc cu el.
Toate bune, numai ca putinii si micii somni care ne vizitau babustile plecau de fiecare data fara sa le atace. Poate nu se rujasera de dimineata, nu erau destul de sexi, nu stiu.
La pranz scorul era 0-0.
Incepe Zoran sa dea telefoane dar cum vorbea limba lui Goethe, cu toate ca eram pe malul francez, eu nu am inteles nimic. La un moment dat zice ca trebuie sa mergem la rampa. Ajunsi acolo apare nenea Patrick cu 13 cutii de rame. Bea o bere, povesteste noua viata de tata si pleaca. Zoran schimba strategia. Pune rame in locul babustii, o cutie intreaga.
Incepe iarasi cloncaneala. Se ridica o moaca, trece pe langa babusca mea care era mai aproape de fund, si hat la ramele lui Zoran. Copil, fara experienta, de nu stie ce e bun.
Si iata-l pe Zoran cu primul monstru :
Care a si plecat spre adancimi :
Pana seara s-a mai intamplat aceeasi chestie de trei ori. Nimeni nu a vrut babusca mea. Ba mint. A fost unul, fireste cel mai mare
, pe care nu am reusit sa-l intep.
Iata si alte capturi de ale lui Zoran.
Fiind vremea frumoasa dupa amiaza a fost o invazie de schiuri nautice scutere marine, barci de curse, tot felul de obecte galagioase si facatoare de valuri.
Ne retrasesem deci spre baraj unde este interzis schiului nautic cam trei km inaintea barajului.Oricum nu a mai prins nimeni nimic. Merseram deci la Zoran acasa sa mancam placinta cu branza acompaniata de niste beri.
Duminica se anunta o zi si mai calduroasa. De data asta ne-am intalnit la ora 9 la rampa. Plecam spre locurile de cloncanit de pe zona de ski ca sa le exploatam inainte sa vina nebunii. Din pacate acolo unde vroiam sa ne oprim gasim un alt cloncanitor pe care Zoran il si cunostea. ( el care zicea ca numai el cloncaneste pe acolo
)
Partea rea e ca nu se poate pescui decat pe malul francez, asa ca si stationaristii si cei cu barcile sunt toti pe acelasi mal. Pacat caci raul este lat.
De data asta nu mai aveam decat trei modele de cloncuri. Un singur model ar fi ajuns.
Zoran pune o cutie de rame (fara cutie, fireste) iar eu un guvid si un oblete. Uitai sa spun ca primul sfert de ora la rampa Zoran a pescuit la sheffield si a prins imediat niste obleti cat palma si guvizi.
De data asta monstrii au preferat momeala mea. Am prins doi :
Dupa aceste capturi s-a facut pauza. Caldura s-a facut sufocatoare. Au aparut toat felul de ambarcatuini, de schiuri, de viteza, scutere, o alta echipa de 4 cloncanitori veniti si spre baraj ca sa fie la adapostul obiectelor galagioase de pe apa. Problema e ca schiorii depaseau fara probleme panoul care le limiteaza zona si ajungeau fara rusine pana la 10m de barca noastra.
Dar nu asta ii impiedica pe somni sa muste. A fosta altceva, nu stiu ce. In orice caz mi-a placut acest week-end. La intoarcere mi-a spus un prieten care a fost pe Sena duminica, ca nu a vazut nici odata atatea vapoare de viteza, de ski, de scutere etc. Deci dat fiind vremea frumoasa peste tot a fost asa.
Multumesc lui Zoran, si mai ales lui Gabi, soata, care m-au suportat seara. Scuze Gabi ca ti l-am rapit doua zile.
Cam asta fu !