Va multumesc si sunt incantat sa va cunosc... siiiiiiiiiii.....Vreau sa fiu sincer si nu am de gand sa ma laud cu ceea ce nu stiu...imi place acest sport chiar daca nu am profitat de el din plin.... atat cat a fost pentru mine a ramas ceva super, indiferent de specia de peste ptr care ai optat... ptr mine a contat mult starea care o ai atunci cand te gandesti la El si il astepti ... cand vine si esti doar tu si el..... (nu vorbim de obleti)..cu toate ca si ei sunt o atractie.
Am pescuit la crap..am incercat la somn si stiuca...placerea e aceeasi.. adrenalina .. cand o gasesti.. ...dar nu pot sa ma laud cu mari capturi ... conteaza mult experienta si asta le include pe toate , cand vorbim de specie ,scule,vreme,locuri si absolut de tot ce e legat de acest sport vorbim de fapt strict de experienta pescarului........... exista si norocul dar mai greu si poate intamplator
Eu pot sa ma “laud”cu prima mea iesire la frumoasa Dunare cu aproximativ 6 ani in urma.... asta ca sa radeti putin.... eram trei “pescari” in firma unde lucram , toti foarte “buni” pe baltile din jurul Ploiestiului... adica mergeam la balta marcam banul si ne uitam la bête pana plecam...ca sa nu mai spun ca ne chinuiam sa bagam porumbul uscat in ac si era incapatanat.. nu vroia sa intre...ok.. vorbim noi sa facem o iesire “smechera” la Dunare si incepem sa citim pe net ...... dar noi citeam de locuri bune dar eram Varza cu toate celelalte.... citim ,citim si ne hotaram...zona Mahmudia..... mai gasim niste prieteni”pescari” la fel ca noi si plecam 7 la tinta....trecem cu bacul pe o insula... mergem prin scaieti de credeam ca suntem in Trandafirul galben dar fara seminte.... si ajungem undeva din ce am inteles eu mai tarziu Dunarea veche sau asa ceva.... campam..loc frumos ...vreme super.... dar problema a fost alta...hai sa pescuim... nu ma stiu ce ace sau ce momeli am vrut sa folosim si nici nu conteaza asta.... ce e de ras ?...toti dar toti ne-am chinuit sa aruncam cat mai departe ca la balta si ne plangeam ca le aduce in mal........... acum radeti va rog.......... concluzia noastra a fost atunci ca locul e naspa si a doua zi dimineata ne-am inbarcat pe bac si ghiciti .... acasa la balti.....asta a fost prima mea iesire la Dunare .... mai tarziu sau mult prea tarziu..... dupa ce am colindat balti cu navomodelul dupa mine , am gasit un prieten de la care am inceput sa iubesc si sa incerc sa inteleg apele salbatice si sa respect acest sport...am renuntat la balti si scule ptr balti si am petrecut clipe de neuitat in salbaticie... am incercat si la somn (peste)... si la stiuca dar de fapt erau marlite ceea ce chiar m-a amuzat in secunda doi..si va spun si de ce ... prima mea joaca cu marlita a fost undeva pe la giurgeni... eram la crap cu acest prieten si eu asteptam crapul si el se relaxa cu marlitele....acolo nu gasesti mare captura daca nu stii locurile..si nu ai ce-ti trebuie ...incepand de la” scoala”,scule...etc totusi eu cautam relaxarea si am incercat rapitorul..... si acum rad de mine cand am vazut stiuca alergand dupa vobler sau cum s-o numi si mulinam de zor sa nu-l prinda... instinctul meu era altul.... si am reusit am scapat de stiuca sau ea de mine .... am fost” tare”.... a fost si inca mai este subiect care ma amuza......mai greu a fost cand peste un an am ales sa plec din tara si aici a ramas totul doar o amintire super placuta.... pentru mine timpul a fost mult prea scurt pentru a ma bucura din plin de acest sport/relaxare.... poate daca il descopeream cu multi ani in urma era ok...asta vorbind de Romanica noastra.... am citit si citesc aici si acum pot sa spun ca sunt mult mai interesat ca altadata... pescuitul e frumos si super indifferent de specia pe care te axezi....important e sa fie in zona sis a fi citit ca sa spun asa....
Imi cer scuze .... nu am vrut sa va plictisesc.... dar poate multi au trecut prin faze de genul asta si acum le-au uitat.... Salutari si Fir intins oriunde va aflati