In decembrie 1992 m-am mutat in Germania. In 1994 am prins primii avati, printre care si exemplare de 6 kg.
Turbam pe marginea apei auzind si vazind rapiturile avatilor, care nu voiau sa muste la nimic. Pescuiam intr-un golf al Rinului, unde statea apa. Chiar si la 1 metru de mal rapeau avati mari, care cind ma vedeau, faceau un ocol mare de vreo 10 metrii pe dupa mine.
Mi-am cumparat un Rapala de vreo 4 – 5 cm, nici pestii mici dupa care rapeau avatii nu erau mai mari. Cu toate ca era asa de micut, tot se agata in pietrele de la mal si nici nu puteam sa-l lansez departe. Ce drag sa fac sa-l prind? Am rupt lingurita din fata voblerului, am aruncat woblerul in apa de 40 cm la 2 metrii de mal, si m-am indepartat de el circa 25 de metrii, lasand sa cada firul la picioare in apa, paralel cu malul. M-am pus in fund si am asteptat… Dupa vreo 10 minute am vazut valuri si pestisori cum fug disperati. Cind a ajuns aproape de woblerul meu fara lopatica, l-am miscat putin si rapitura a fost spectaculoasa. 6 kg! Am si poza cu el, dar in 1994 ma pozam cu pestii atirnati pe linga picioare
Au urmat citeva saptamini de experiente, unde am cumparat diferite woblere de la Rapala si le-am rupt lopatica, le-am taiat din cap in jurul axului, le-am dat cu oja sa nu se umfle lemnul, si incet incet m-am perfectionat. Aveam woblere de lungimi diferite cu capul taiat, pt a putea lansa mai departe sau varia in functie de marimea pestisorilor din apa. In octombrie 1995 am filmat o zi normala de pescuit, de fapt o ora doar, unde am reusit sa prind in jur de 20 de avati, intre 1 si 5 kg. Cei mai multi erau la marime medie de 3 – 4 kg. Era ca la foc automat.
Apoi am telefonat la reprezentanta Rapala din Germania (internet si e-mailuri n-aveam pe atunci) si le-am spus ca am prelucrat o naluca de a lor intr-o naluca extraordinara, cu care prind zilnic cite 25 – 30 de avati. Le-am trimis caseta video filmata, dar de atunci n-am mai auzit nimica de la ei. Dupa aprox un an au aparut in magazinele din Germania primele woblere Rapala Poper. Am fost f suparat si mahnit, avind impresia ca am fost tapit. Dupa un timp am aflat ca poperele erau deja cunoscute de prin anii 80 in USA, asa ca, mi-a fost clar ca n-am fost eu „inventatorul“ lor.
Cele mai bune rezultate la avat le am in octombrie – noiembrie (depinde de vreme si nivelul apei din Rin), timp de 2 – 3 saptamani. In restul anului nu ma mai chinui sa-i prind, deoarece proportia chin / reusita este f mica. Trebuie sa mergi aproape tiris, in genunchi, sa nu te vada, trebuie sa investesti mult timp, samd. Toamna tarziu se aduna cu sutele in grupuri, si singurul act mai greu este sa gasesti acele locuri. Dar cu anii am localizat 3 – 4 astfel de locuri, acuma merg numai de la un loc la altul si verific.
Avatii intra cu viteza in bancurile de pestisori, dau cu capul si cu coada in stinga si-n dreapta, ametind pestisorii prin loviturile lor. Uneori se vad pestisori care sar deasupra apei chiar pina la 50 cm. Nu sunt pestisori ce sar de frica din apa, ci pestisori loviti si aruncati de capul avatului. Apoi avatii ii aduna si ii fugaresc pe cei ametiti. Un poper tras sacadat pe suprafata apei, imita un pestisor ametit, adica o victima usoara. Mai greoi este cind bate vintul, cind sunt valuri mici. Rapiturile sunt cu zecile, dar de fiecare data pe linga. Nu stiu de ce, dar se pare ca pe valuri avatii nu pot localiza prea bine victima pe suprafata apei, pe luciu, si atunci rapesc tot pe linga poper.
Am prins si vara pe Olt cu popere facute de mine (Rapala scurtate si ojate), imediat sub baraj in spume, am prins si pe Dunare, insa rezultatele nu au fost niciodata ca toamna pe Rin.
Lanseta 3 metrii cu actiune 30 grame, mulineta 3000 cu fir mono de 0,18 – 0,20 mm (damyl tectan), 2 – 3 woblere Rapala taiate si scurtate de mine, un poper Rapala original (la care ii reduc diametrul lopetii, o tai roata-roata cu unghiera) si ancore de rezerva. Dupa 5 capturi serioase cam trebuia sa schimb ancorele originale. De 2 ani folosesc ancore de la Fox, le schimb imediat cind cumpar woblerele.
Firul textil nu este recomandat la acest sistem, la recuperare nu se aduna destul de strins pe mulineta, iar dupa vreo 10 lansari incepe sa se inoade la lansare.
Dimineta devreme, chiar la crapatul zorilor, prindeam la poper pe golf si bibani frumosi, uneori chiar si stiuci. Pina acuma am pierdut 3 poperuri in urma atacurilor de stiuca. Am luat un singur salau la poper.
Ala de sus din poza e cel mai bestial.