Forum Pescuit la Somn

In anii '88 ma aflam la inceputurile pescuitului dar si in ale jurnalisticii. Am avut norocul sa prind un post de fotoreporter la Viata Studenteasca (cine isi mai aduce aminte ... ) iar in vara lui '88 am primit ca tema de fotoreportaj "viata minunata a locuitorilor Deltei in epoca de ...bleah". De la Tulcea mi se aranjase sa locuiesc la nea Vanea din Maliuc (un gospodar al satului), pentru cca 5 zile. Este evident ca si atunci Delta arata ca si acum - conditii precare, viata grea, in schimb erau mult mai putine barci cu motor si surse de poluare. Se pescuia la greu ca si acum, pescarii aveau plan de pescuit pentru a aproviziona fabrica de peste din tulcea, mai marii vremii, si alte calfe...
La Mila 35 era o cherhana care facea parte din temele mele de reportaj. Pentru prima data in viata mea am vazut acolo sute de kg de peste culese de navoade, plase, etc...Imi aduc aminte ca am fotografiat incepand cu pescarii care scoteau navoade pline, pana la barci umplute la refuz de peste si la vaporase de transport care se umpleau la randul lor...Inchei acest capitol cu mentiunea ca nu m-au lasat sa plec la Bucuresti fara un sac full de somn, numai eu stiu cum am ajuns cu el acasa...

In acest periplu jurnalistic am fost invitat de nea Vanea, gazda mea, la o partida de pescuit, intr-una din zilele lui libere. Cum spuneam, eram la inceputul pescuitului, ma jucam cu 2 germine botezate cu 2 mulinete produse de Mecanica Fina - tancuri de scos fiare din apa. Pentru prima oara am participat la o clocaneala, evident ca ma uitam la ce fac lipovenii ca la film. Vedeam un bat cu care se lovea in apa, si 2 pescari care tineau in mana un mosor cu nailon gros de care erau agatate 5 carlige enorme, pline cu diverse carnuri din care mi-aduc aminte de un ciorchine de mate de gaina intinse pe mai multe carlige. Am ramas mut cand la rastimpuri trageau in barca cate un somn care mi se parea montruos, de fapt erau somni intre 5 si 10 kg.

Nu m-au lasat sa fac fotografii, au motivat ca nu le place sa fie pozati si dati la revista, asa ca m-am bucurat de spectacol si atat. Am revenit acolo in vara anului '91, tot la nea Vanea, de data asta in concediu. L-am rugat sa ma invete in ale somnului, si mi-a spus ca daca stau vreo cateva luni acolo poate invat cate ceva...am avut doar 10 zile, in care am reusit sa scot un sunet cu "bagheta fermecata" plesnita de apa si am reusit sa scot atunci si cativa somni - dar la bataia de clonc a lui nea Vanea.
La plecare mi-a dat 2 cloncuri, unul de apa mica si altul de apa mare, dupa cum m-a invat nea Vanea.

Ajuns acasa, am lasat cloncurile in sertarul modest in care isi faceau aparitia cate un ac, o lingura, etc. Intre timp am redescoperit pescuitul la clonc, inclusiv prin intermediul acestui site. Odata cu asta, am redescoperit in sertarul de demult, de la casa parintilor, cele doua cloncuri - din pacate crapate si cariate.
Cu ajutorul unui prieten mester in lemn, le-am copiat in amanunt si am le-am testat pe Dunare, sunetul este incredibil. In vara am trecut prin Maliuc, pe la gospodaria lui nea Vanea, unde l-am gasit pe fiul sau (la vreo 50 de ani) si familia. Printre alte discutii i-am arat cele doua cloncuri, moment in care aproape i-au dat lacrimile. M-a intrebat cum de am reusit sa pastrez cloncurile neatinse... i-am spus ca sunt copii identice. L-am rugat sa le testeze, iar satisfactia a fost enorma, mi-a spus ca este sunetul cu care fusese invatat de tatal lui, iar pentru conformitate mi-a mai arat vreo 6 cloncuri facute de el dupa modelele lasate de cel Batran...

Asta fost povestea iar in foto de mai jos sunt cele doua cloncuri