Azi mă trezesc cu gândul la partida anterioară când bunicul mi-a arătat din nou cât de puternic este. Planific rapid o partidă scurtă, schimb o lansetă cu alta mai puternică, iau rucsacul și fuga la mașină, afară o ceață groasă de nu găseam mașina în parcare, cei 18 km au părut o veșnicie, ajung la barcă încarc acareturile pornesc motorul dar ceața mă forțează să merg încet încet cu cei 2,5 cp

, într-un final ajung la Dunăre montez lanseta, lansez dar în două secunde jigul meu dispare în ceață, pare o partidă ratată. După două ore de așteptare ceața începe să se disperseze și prima rază de soare și de speranță în același timp își face timid apariția, lansez las jigul să bată fundul apei și începe joaca, la a patra ridicare un atac firav, dar ratez șansa de a înțepa, arunc din nou în acelși loc, joc jigul încet, încet și deodată atacul survine brusc și puternic, înțep ferm și începe joaca......